Matematica românească – de la olimpiade la cercetarea de vârf
Abstract
We discuss the impact of School Mathematics Competitions on the development of mathematical research, considering the example of the history of the Romanian mathematical school.
Contextul Gazetei Matematice
În ultimele decenii, competițiile școlare, de matematică, fizică, informatică și din multe alte domenii ale științei, au devenit extrem de răspândite în înteaga lume, majoritatea dintre ele devenind adevărate campionate mondiale pentru elevi sau studenți. Ne vom referi în cele ce urmează la felul în care, în domeniul matematicii, aceste competiții au marcat învățământul preuniversitar și universitar românesc, dar și impactul acestora asupra cercetării românești.
Reforma generală a educației românești, începută de Spiru Haret în anii 1880, a adus în programele școlare domeniile modernizate ale matematicii și științelor. Lipsa profesorilor bine pregătiți pentru a face față acesor schimbări a făcut însă ca evoluția să fie lentă. De aceea, un grup de tineri ingineri, care lucrau la proiectul podului de la Cernavodă, încurajați de Ion Ionescu și constatând rezultatele slabe la examenul de admitere la matematică, la Școala Politehnică din București, au luat inițiativa ca prin forțe proprii să editeze o revistă de matematică, adresată profesorilor și elevilor de liceu. Au considerat că astfel, prin articole de informare și probleme propuse spre rezolvare, contribuie la creșterea cunoștințelor și abilităților matematice.
Așa a apărut, la 15 septembrie 1894, la doar o zi după deschiderea oficială a podului de la Cernavodă, primul număr al Gazetei Matematice. Redacția era formată din inginerii sau matematicienii Ion Ionescu, Victor Balaban, Vasile Cristescu, Mihail Roco, Ioan Zottu, Victor Balaban, Emanoil Davidescu, Mauriciu Kinbaum, Nicolae Niculescu, Tancred Constantinescu, Andrei G. Ioachimescu și, curând după, Constanța Pompilian, prima femeie româncă licențiată în matematică, precum și viitorul mare geometru român, Gheorghe Țițeica. Cheltuielile de editare și tipărire erau suportate în totalitate de aceștia. Așa s-a născut singura publicație românească care a apărut neîntrerupt până azi, indiferent de vicisitudinile istoriei (Diac, Chites, & Trifu, 2010).
Fig. 1. Coperta primului număr al revistei Gazeta Matematică
De la Concurs la Olimpiadă
Ca urmare a succesului Gazetei, în 1905, la inițiativa lui Gheorghe Țițeica, se organizează primul Concurs al Gazetei Matematice, reprezentând de fapt prima competiție națională de matematică din România și a doua din Europa Centrală și de Est, după Ungaria. De atunci, etapa finală se desfășura în fiecare an la București, consistând într-o probă scrisă și una orală. O serie de importanți matematicieni români au trecut în anii liceului prin aceste teste de excelență. Probabil, cel mai celebru exemplu este cel al cunoscutului matematician-poet, Dan Barbilian, câștigător absolut al concursului din 1912, însoțit de un comentariu de excelență făcut atunci de Țițeica. Miron Nicolescu și Grigore Moisil s-au numărat printre câștigătorii din anul 1920 (Berinde & Gologan, 2014).
După reforma comunistă din 1948, Concursul Gazetei dispare, fiind înlocuit de Olimpiada Națională de Matematică. Această competiție a rămas în continuare un mod de afirmare pentru viitori matematicieni importanți ai României. De ce? Explicația este simplă: faptul că acești tineri se întâlneau cu ocazia finalei olimpiadei, comunicându-și pasiunile și lecturile matematice, ajungeau la concluzia comună că vor urma Facultatea de Matematică sau una dintre facultățile de vârf din Politehnică.
Un moment de excepţie în istoria învăţământului matematic românesc s-a petrecut în 1959, când, la iniţiativa profesorului Neculai Roman, secretarul general de atunci al Societăţii de Știinţe Matematice, s-a organizat la Braşov prima Olimpiadă Internaţională de Matematică. Au participat cinci ţări din lagărul comunist. Tot România a găzduit şi cea de-a doua ediţie. An de an, această manifestare a adus tot mai mulţi participanţi, iar în anii `70 au participat chiar și câteva ţări din afara lagărului comunist. În anii `90, numărul ţărilor participante s-a apropiat de 100, iar la ediţia din 2016 au participat 110 ţări, din toate continentele. Astfel, România deține recordul cu cele mai multe organizări (cinci), urmând ca în 2018 să fie gazdă din nou.
Rezultate obținute
Cu adevărat important însă este că acest, să-i spunem, campionat mondial al matematicii şcolare a făcut ca numărul de talente matematice descoperite să crească şi, implicit, să dezvolte la un nivel impresionant și calitatea cercetării matematice, în marile centre de cercetare. Astfel, dintre medaliaţii olimpiadelor internaţionale, peste 50 de matematicieni activi din lume au obţinut mari premii internaţionale. De exemplu, medalia Fields, echivalentul premiului Nobel pentru matematică, a fost obţinută de 13 foşti medaliaţi. Printre câştigătorii Premiului European de Matematică se numără şi doi cercetători români, Ioana Andrei şi Ciprian Manolescu, ultimul menționat fiind și singurul participant, din întreaga istorie a olimpiadelor internaţionale, cu trei scoruri perfecte consecutive.
În ceea ce priveşte matematicienii români, pe care îi găsim ca cercetători activi în majoritatea marilor centre universitare şi de cercetare din lume, o mare parte dintre aceștia sunt foşti olimpici naţionali sau internaţionali ai României. Primul medaliat cu aur al României a fost Basarab Nicolescu (fizician și filozof al ştiinței în Franța). Viorel Barbu, președintele secției de matematică a Academiei, este medaliat în 1959. Gheorghe Lusztig, laureat al premiului Abel, în 2010, a fost medaliat în 1962. Iată şi alte nume importante, matematicieni români de pretutindeni, foşti olimpici, majoritatea fiind astăzi cercetători la Institutul de Matematică al Academiei Române: Șerban Strătilă, Laszlo Zsido, Dan Voiculescu, Barbu Berceanu, Sorin Popa, Dan Timotin, Victor Nistor, Alexndru Zaharescu, Florin Boca, Nicuşor Dan, Sergiu Moroianu, iar lista poate continua cu sute de alte nume.
Despre Autor
Dr. Radu Gologan
Profesor universitar la Universitatea Politehnică din București
Dr. Radu Gologan este profesor universitar la Universitatea Politehnică din București și cercetător științific la Institutul de Matematică „Simion Stoilow” al Academiei Române. Dacă în anii de studiu a fost el însuși olimpic internațional la matematică, câștigând medalii de argint și bronz, astăzi este coordonatorul Olimpiadelor Naționale de Matematică și conducătorul delegațiilor României la Olimpiadele Internaționale. Numit în 2008 Președintele Societății de Științe Matematice din România, Radu Gologan a conferențiat în multe centre universitare și de cercetare din țară și din străinătate. A predat ca profesor-invitat la universitățile americane Iowa, Indiana Bloomington și Illinois Urbana-Champaign. A publicat numeroase eseuri despre educație în „Dilema Veche” și „Tribuna Învățământului”. A urmat cursurile Facultății de Matematică din București, unde a și obținut în 1981 Doctoratul, sub îndrumarea academicianului Marius Iosifescu.
Referințe
Berinde, V., & Gologan, R. (2014). Is there an impact of mathematical competitions on the development? The Romanian experience. Revista de Politica Ştiintei și. Scientometrie – Serie Nouă, 3(3), 214-217.
Diac, F., Chites, C., & Trifu, M. (2010). Școala matematică românească de-a lungul timpului: Oscar Print.
Galerie
